Cum poate fi tăiat diamantul, cel mai dur material de pe Pământ? Cu praf de diamant. Discurile abrazive sunt învelite într-un aliaj ce conține praf de diamant și ulei. Diamantul are o duritate specifică, adică în unele direcții poate fi mai dur decât în altele. Din punct de vedere statistic, cristalele din praful de diamant formează un unghi cu suprafața pietrei ce urmează să fie șlefuită, care le permite să ciupească din ea bucăți de mărime microscopică. Acesta este trucul ce permite sablarea diamantelor. Mai nou, pietrele mai mici pot fi gravate și cu ajutorul laserului.
Proiectarea. Din cele două pietre brute din imagine se pot obține două forme de briliant. Există chiar două soluții. Prima imagine arată tăietura ideală în formă de briliant, a doua imagine prezintă tăietura în linii mai mari. Prima soluţie oferă pietre mai frumoase, cu o pierdere mai mare în greutate, iar a doua soluţie duce la o pierdere mai mică, dar un aspect mai puțin atrăgător. Ce variantă va alege șlefuitorul? Dacă materia primă este de o calitate excepțională (pe scala de la D la F, vezi în capitolele următoare) și conține puține impurități, prima variantă este mai avantajoasă. Dacă piatra este mai modestă, este mai bine să oferim o greutate mare în carate, deși partea estetică are de suferit.
La o piatră de 6-7 milimetri, tăierea durează între 5-8 ore, un proces relativ îndelungat. Ne putem imagina cât a durat mărunţirea diamantului Cullinan, considerat cel mai mare diamant descoperit vreodată, de mărimea unui pumn. În 1908 Asscher din Amsterdam l-a despicat în trei bucăţi, din care apoi s-au excutat alte 9 bucăţi mari şi 96 mai mici.
La forma briliant – fiind cea mai frecventă - după despicare sau tăietura simplă, şlefuitorii pregătesc rondista pietrei cu ajutorul unui strung, adică realizează cercul care constituie lăţimea (bruting).
După aceasta, urmează şlefuirea şi apoi polisarea faţetelor. Pentru fiecare etapă de lucru, şlefuitorii de diamante se specializează separat.
