Imitatii

Istoria imitațiilor de diamante este lungă și spectaculoasă. Imitație (simulant) se consideră mineralul natural care seamănă cu diamantul, inventarul vast al materialelor artificiale care par să fie diamant și combinațiile acestora.

Aceste  pietre sunt create prin lipirea a două sau mai multe pietre diferite. Un tip de dublet clasic are partea de sus din granat, iar cea de jos din sticlă colorată, sau rubin sintetic. Dublete veritabile (true duoblets) sunt alcătuite din două pietre similare, dar mai mici, iar scopul este de a crea o piatră mai mare. Acest procedeu este frecvent și la diamante: coroana și pavilionul sunt lipite la rundistă. Uneori dubletele sunt create pentru a influența culoarea pietrei, de exemplu, două smaralde de culoare mai pală, lipite cu un adeziv de un verde mai închis, par mult mai intense. Acesta se numește mai exact triplet, la fel ca și când trei materii diferite sunt lipiți folosind un adeziv transparent. Alte soluții sunt: cuarț transparent+adeziv colorat+cuarț transparent; cuarț transparent+adeziv colorat+sticlă; granat+sticlă colorată, corindon+fabulit, spinel sintetic+sticlă colorată+cuarț transparent.

Cea mai evidentă imitație de diamat este din sticlă, astfel de imitații sunt fabricate încă din barocul târziu. Mai târziu, imitațiile din cristal de rocă, adică varianta transparentă a cuarțului și din stras au devenit mai răspândite. Strasul, care este un fel de sticlă cu reflexie relativ mare, a fost inventat de către vienezul Juseph Strasser. Zirconiul tratat termic, incolor a apărut pe piață în secolul 19. În anii 1920, au existat încercări de a fabrica spinel transparent, în 1948 s-a produs rutil artificial care semăna cu o piatră prețioasă transparentă, dar gălbuie, iar în 1955 a fost creat în mod accidental titanatul de stronțiu (SrTiO3), care pe piață apare sub denumirea de fabulit. Mai târziu, această materie a fost descoperită și în natură, însă caracteristicile ei nu erau potrivite pentru a fi folosit în bijuterii. Fabulitul, fiind moale, nu s-a putut folosi, de exemplu, în inele, însă e potrivit pentru dublete cu coroană de spinel. După mai multe încercări a apărut pe piața internațională prima imitație de diamant cu adevărat interesant: dioxidul de zirconiu ( ZrO2), dezvoltat în Uniunea Sovietică, care este potrivit și pentru imitații de diamante colorate. Numele variază în funcție de producător, și apare pe piață sub numele Zirconia în SUA, Fianit și C-Ox în Rusia, Djevalith în Elveția și KSZ în Germania.

Un fel de vedetă a imitațiilor de diamante este moissanitul sintetic sau carbura de siliciu (SiC), apărut în 1996. Moissanitul natural a fost descoperit în 1904 într-un crater de impact meteoritic, și este extrem de rar. Poartă numele chimistului laureat Nobel, Henri Moissan, care l-a descoperit într-un crater din Arizona. Moissanitul creat în laboratoare are culoarea care corespunde culorii diamantelor I-L pe scala GIA. În ceea ce privește duritatea, aceasta poate ajunge la 9.25 pe scala Mohs, astfel este al doilea cel mai dur mineral de pe Pământ, după diamantul cu duritate 10. Prețul este 5-10% din prețul diamantelor.

materie compontente Reflexie
589.3 nm
Dispersia
431 – 687 nm
Duritate
(pe scala Mohs)
Densitate
(g/cm3)
Conductivitate termică Dezvoltare
Diamant C 2.417 0.044 10 3.52 Excepțională naturală
Imitații artificiale
Sticlă Dioxid de siliciu + Pb, Al, és/vagy TI ~ 1.6 > 0.020 < 6 2.4 – 4.2 Slabă 1700 –
Safir alb Al2O3 1.762 – 1.770 0.018 9 3.97 Slabă 1900–1947
Spinel MgO·Al2O3 1.727 0.020 8 ~ 3.6 Slabă 1920–1947
Rutil TiO2 2.62 – 2.9 0.33 ~ 6 4.25 Slabă 1947–1955
Titanat de stronțiu SrTiO3 2.41 0.19 5.5 5.13 Slabă 1955–1970
YAG Y3Al5O12 1.83 0.028 8.25 4.55 – 4.65 Slabă 1970–1975
GGG Gd3Ga5O12 1.97 0.045 7 7.02 Slabă 1973–1975
Dioxid de zirconiu
(Cubic Zirconia)
ZrO2(+ pământuri rare) ~ 2.2 ~ 0.06 ~ 8.3 ~ 5.7 Slabă 1976 –
Moissanit SiC 2.648 – 2.691 0.104 8.5–9.25 3.2 Ridicată 1998 –
Imitație naturală
Cuarț Dioxid de siliciu 1.543 – 1.554   7- 2.50 – 2.65   Antichitate