Tratament HPHT (High Pressure High Temperature)

Tip Culoare originală Culoare după tratament HPHT
IIa maro incolor, roz, gălbui
IIb barna albastru
IaB maro galben deschis sau cenușiu
IbA incolor sau galben deschis -
Ib galben verzui și/sau gălbui se transformă în tipul Ia
IaA/B gălbui galben deschis, maro-gălbui, verde măsliniu, verde

Tabelul de culori al tehnologiei HPHT

Diamantul de tipul IIa este cel mai potrivit a fi supus tratamentului HPHT. În natură apare cu o frecvență de 1-2 %. Însă pietre tratabile astfel sunt și mai puține, deoarece doar pietrele cu o claritate VS sau mai mare rezistă la acest tratament. În mod specific, piatra de tipul IIa conține azot în proporție de 5 ppm (aproximativ 5 atomi de azot/un milion de atomi de carbon). Tratamentul HPHT are efect asupra structurii cristaline cât și la nivel molecular. Esența procedeului este ca acestă să fie oprit înainte ca diamantul să se transforme în grafit.

Avantajele procedeului:

  • Decolorează piatra, sau oferă o culoare cu valoare comercială, respectiv intensifică unele culori de intensitate mică (din Light putem obține o piatră de clasificare Intense Vivid).
  • Dintre procedeele existente de modificare a culorii, acesta are un efect persistent – nu sunt rare cazurile în care, după o altă procedură de modificare a culorii, diamantul și-a recăpătat culoarea galbenă, sau a început să prezinte pete. Nu e de neglijat faptul că, prin acest tratament se pot obține diamante foarte atrăgătoare de clasificarea culorii D, E și F. Un argument în plus în favoarea tratamentului HPHT este acela că piatra tratată nu devine radioactivă.

Dezavantajele procedeului:

  • În urma procedeului se pierde circa 2-5% din greuatea pietrei, pierderea devenind grafit. În cazuri extreme, piatra se poate crăpa sau devine friabilă, fragilă, de aceea pietrele supuse tratamentului HPHT pentru colorare nu se recomandă pentru uz zilnic. GIA recomandă tratarea la temperaturi scăzute, sub 1000 grade C, pentru că astfel nu este afectată rezistența pietrei.
  • Chiar dacă experiența ne ajută în mare măsură, culoarea definitivă a pietrei nu se poate anticipa cu exactitate.
  • Diamantele incolore obținute cu ajutorul tratamentului HPHT au intrat pe piață înainte ca aceasta să fie pregătită pentru influx. De aceea, acele diamante de tipul IIa sau Ia/b, ale căror certificate au fost emise între 1996 și 2000, trebuie privite cu precauție.

Urmele tratamentului HPHT de obicei pot fi identificate prin examinarea cu lupa. Printre acestea, se numără suprafața arsă, crăpături fine sub blat, incluziuni minerale sau de grafit, fisuri granulate, albe. Pietrele tratate HTHP au foarte des o luminiscență verzuie, ceea ce în cazul pietrelor netratate este mai rară. Există desigur și metode mai bune. Pe lângă spectroscop și examinarea fluorescenței se poate examina și fotoluminiscența și este o procedură foarte complicată pentru a observa urmele de tratament la diamantele foarte clare. Printre notele din documentele diferite ale pietrelor, se trece și dacă diamantul a fost tratat. Pe piață se cere ca pe rondista diamantului tratat să fie semnalizat că a fost tratat HPHT (HPHT processed), ceea ce nu înseamnă, că în unele cazuri acest semn nu este îndepărtat prin șlefuire. Conform standardelor WFDB (World Federation of Diamond Bourses) se consideră înșelăciune îndepărtarea semnalizării.