În funcție de elementele ce intră în compoziția unui diamant, de radiațiile la care sunt supuse în timpul erupţiei sau de felul în care se schimbă structura lor, diamantele pot avea culori variate, iar distribuția culorii în zăcăminte nu este uniformă. Diamantele gri există în cantități de sute de milioane de carate, în timp ce diamantele roșii cunoscute ar putea încăpea și în palma unui copil.
Însă pe Pământ întâlnim și diamante diferite de cele vulcanice. Diamante mai mici iau naștere și în așa-numita zonă de subducție. Zona de subducție este o suprafață unde plăcile scoarței terestre se suprapun, una dintre ele se pliază în jos și până la urmă se topește în mantaua terestră. Deoarece plăcile oceanice sunt mai grele decât cele continentale, la întâlnirea celor două, prima se scufundă, iar calcarul, marmura sau dolomitul contribuie la nașterea diamantelor în condiții de presiune extremă. Procesul poate porni încă la adâncimi de 80 km, la temperaturi de 200 C°.
Diamante se pot forma și la prăbușirea meteoriților. 
Prăbușirea unui obiect cu diametru de câțiva kilometri poate produce energie echivalentă cu cea produsă de milioane de bombe atomice. Dacă la locul prăbușirii există zăcăminte de cărbuni, temperatura foarte mare și presiunea pot produce mici cristale de diamant. S-au înregistrat numeroase asemenea fenomene în istoria Pământului, cel mai cunoscut este cazul craterului Popigai. Acesta este rezultatul unui impact în urmă cu 35 milioane de ani, când un asteroid cu diametrul de 5 – 8 km s-a prăbușit în Siberia, pe platoul Tamir. Craterul Popigai este în prezent cel mai mare depozit cunoscut de diamante. Cristalele sunt de mărime de doar 2 mm, neavînd avut timp să crească.
Această dimensiune este prea mică pentru bijuterii, dar diamantele respective sunt potrivite pentru prelucrarea altor diamante, care se face cu praful de diamant.
Meteoriții pot transporta și ei diamante de dimensiuni nanometrice. Aceste diamante spațiale nu au luat naștere pe Pământ și sunt atât de mărunte că nu pot fi utilizate în bijuterii. De altfel, cosmosul poate fi plin de diamante. Cele mai noi cercetări arată că, din cauza temperaturilor și presiunii mari de pe Jupiter și Saturn, acolo se pot forma mai multe tone de diamante pe an, diametrul pietrelor fiind în jur de un centimetru. Este însă neclar dacă diamantul care se formează în asemenea condiții extreme poate să își păstreze forma cristalină cunoscută.
