Forma briliant

Există numeroase proceduri noi pentru măsurarea calității de lustruire a pietrei. FireskopeBrillianceScope sau Gilbertson Scope utilizează metodologii diferite, dar oferă măsurători obiective ale brilianței, focului și scintilației (sclipirea ce se naște în momentul expunerii la lumină). Numărul de formule pentru tăierea unor pietre de calitate excepțională e în continuă creștere. Cele mai multe laboratoare nu consideră niciuna dintre tăieturi drept perfectă. GIA, Institutul Gemologic AmericanGemological Institute of America) folosește calificativele excelent, foarte bun, bun, satisfăcător, slab.

Tăietura briliant nesatisfăcătoare

Forma briliant este o formă complexă, de aceea pe lângă disproporționalitate pot apărea și alte defecte de tăiere. La examinarea atentă a formei briliant, în primul rând trebuie să ne convingem că blatul este perfect perpendicular. Apoi examinăm partea inferioară a diamantului, coletul, care poate fi prea mare, ciobit, crăpat, asimetric sau descentrat. Să inspectăm apoi simetria fațetelor coroanei, ajustarea și marginile lor. În caz de ciobire sau pentru a câștiga greutate în carate, se pot tăia fațete suplimentare, care pot influența și brilianța pietrei. Imperfecțiunile din margini sunt deseori ascunse de montură. Dacă marginea este prea subțire, piatre e friabilă, dacă e prea groasă, e inestetică. O margine unduită poate da o imagine asimetrică privind din lateral. În unele cazuri, marginea nu e șlefuită, conține părți neprelucrate. Suprafața brută poate apărea când șlefuitorul decide să o păstreze pentu a obține dimensiuni mai mari. Dacă are un aspect franjurat, crăpături minuscule pornesc înspre interiorul pietrei - acestea sunt rezultatul neglijenței șlefuitorului și pot fi îndepărtate prin șlefuire.

La forma briliant – fiind cea mai frecventă - după despicare sau tăietura simplă, şlefuitorii pregătesc rondista pietrei cu ajutorul unui strung, adică realizează cercul care constituie lăţimea (bruting).

Succesul tăieturii lui Tolkowsky i-a îndemnat pe proiectanți să optimizeze dimensiunile propuse de acesta pentru forma briliant. S-au născut mai multe propuneri de “corectare”.

  Tolkowsky Forma ideală
Johnson & Roesch
Forma tip Eppler Forma briliant Parker Briliant Standard Scandinav Briliant Eulitz
urmare 1919 1926 1939 1951 1969 1972
înălţimea coroanei 16.2% 19.2% 14.4% 10.5% 14.6 % 14.45 %
adândimea pavilionului 43.1% 40.0% 43.2% 43.4% 43.1 % 43.15 %
platou 53.0% 56.1% 56.0% 55.9% 57.5 % 56.6 %
raport coroană- pavilion 1 : 2.6 1 : 2.0 1 : 3.0 1 : 4.13 1 :2.95 1 : 2.95
observație model dezvoltat matematic brilianță scăzută, popularitate mică dezvoltat în baza experiențelor practice, cu brilianță ridicată brilianță scăzută, popularitate mică pe baza măsurătorilor de pe piață, brilianță ridicată model matematic, foarte apropiat de raportul Eppler