Claritatea

Simboluri caracteristici GIA.

INCLUZIUNI INTERNE FRECVENTE

Imperfecțiunile sau defectele sunt de obicei împărțite în două categorii: interne și externe. Mai exact, cele interne sunt numite incluziuni. Să le luăm pe rând:

Puncte minuscule (pinpoint). Un punct minuscul este de regulă un cristal de mărimea unei particule de praf, în general, incolor. Este greu de depistat. Locurile unde apar multe asemenea puncte se numesc nori de puncte (cloud), și aduc aminte de un fel de ceață. Forma norului poate să difere foarte mult. Norii mărunți, împrăștiați, aflându-se chiar sub suprafață pot fi observați dacă examinăm piatra din direcția opusă, prin expunerea la o sursă de lumină. Dacă norii sunt mici și împrăștiați, nu micșorează claritatea aproape deloc

. Dacă sunt atât de mari și denși încât influențează transparența și brilianța, au un efect semnificativ asupra clasificării clarității.

Incluziuni de cristal (crystal inclusion). Culoarea, materialul și mărimea acestora diferă foarte mult. Una din variante se numește punctul întunecat. Acesta poate consta dintr-o incluziune de cristal, sau o incluziune subțire, plată, ce reflectă lumina ca o oglindă. O altă categorie de incluziuni sunt cristalele incolore. Cel mai des, acestea sunt tot cristale de diamant, dar pot fi și alte minerale. Există 24 de feluri de incluziuni de cristal.

Fisuri (cleavages). Localizate pe fâșii, drepte și deseori asemănătoare cu așchiile de lemn. Fisurile denotă slaba coeziune a atomilor de carbon din fâșia respectivă, ceea ce provoacă apariția lor. Fisurile de tip ac și cele subțiri ca un fir de păr în jurul perimetrului exterior aparțin tot în această categorie. Ele necesită atenție sporită, pentru că dacă piatra suferă o lovitură pe linia unei fisuri, poate să se spargă în două și va avea o suprafață de parcă ar fi fost tăiat cu fierăstrăul.

Pene/fracturi (feather, glets). Acestea sunt fisurile care au luat naștere în procesul de formare a cristalului. Acest gen de fractură nu este periculos dacă e de dimensiuni mici, cu condiția să nu ajungă până la suprafața pietrei. Trebuie să avem grijă la tratarea cu ultrasunete sau la expunerea bruscă la căldură, pentru că ele pot să se mărească. O pană extinsă pe suprafața pietrei este considerată un defect grav.

Fisuri care apar sub presiune (tension cracks). Aceste fisuri apar datorită expansiunii termice a incluziunilor de cristal și înconjoară cristalul sub forma unui evantai.

Fracturi minuscule exterioare (bearding). Acestea pot apărea la rotunjirea diamantului, din cauza neatenției șlefuitorului. Marginea sau rondista diamantului se supraîncălzește, iar fracturile formează aspectul unei bărbi dinspre margine înspre interior.

Linii de creștere (growth planes). În procesul de formare sub influența schimbărilor de temperatură și sub presiune, se nasc anumite anomalii ale cristalizării. Drept urmare, la suprafața pietrei apar linii fine, neregulate. Pot apărea și forme bizare, care nu pot fi tăiate sau șlefuite, deoarece prezintă o structură diferită de cea a diamantului. Foarte des cauzează scobituri pe suprafața pietrei, dar pot provoca și mici umflături. Asemenea anomalii pot apărea și în interiorul diamantului. De regulă, sunt incolore, dar foarte rar pot fi maronii. În general, sunt destul de vizibile. Liniile subțiri și neregulate de creștere influențează în majoritatea cazurilor doar reflecția luminii și nu joacă un rol în stabilirea gradului de claritate, dar îngreunează efectuarea tăieturii.

Pene/fracturi (feather). Această categorie conține toate acele fracturi care sunt perpendiculare cu planul octoedrului, arată ca niște pene și o au culoare albicioasă. Același nume îl poartă și micile urme de lovituri pe suprafața șlefuită.

Knaat sau liniile gemene (Knaat, twinning planes). Acestea sunt foarte dificil de depistat. Uneori sunt considerate defecte exterioare, deoarece apar și la suprafață. Este vorba de mici canale, cu conturi geometrice. Ele iau naștere când procesele de cristalizare încep aproape simultan și se termină la o graniță comună. Liniile gemene pot da bătăi de cap șlefuitorilor, care încearcă să taie fâșii uniforme în piatră, dar linia de cristalizare îngreunează realizarea acestui lucru. În cazuri rare, linia cristalelor gemene poate părea de un galben pal sau maro, și astfel apar suprafețe reflectorizante înguste în interiorul pietrei.

Incluziuni exterioare frecvente

Fracturile (fracture). Pot merge în orice direcție, chiar și neregulate. Apar ca urmare a unor presiuni, lovituri. Se pot continua în fisuri.

Zonele brute (natural). Sunt resturile rămase din învelișul diamantului brut. Se lasă pe flanșă dacă șlefuitorul încearcă să obțină cea mai mare piatră posibilă din materia brută. De obicei, se pot vedea și pe rondistă.

Ciobirea (nick). În general apare pe parcursul purtării și descrie micile rupturi de pe margini sau la intersecția dintre laturi.

Cavități (cavities). Adâncituri naturale, fisuri sau accidentări ce apar la suprafața exterioară a diamantului și progresează spre interior. Aici intră și acele găuri de suprafață, de unde în timpul tăieturii au căzut incluziuni de cristal. În cele mai multe cazuri, aceste spații se pot înlătura doar cu pierderi mari în greutate, de aceea este mai bine să rămână, și să se țină cont de ele la stabilirea gradului de claritate.

Zgârieturi (scratch, abrasion). Zgârietura este în general un defect mai mic, se poate îndepărta printr-o simplă polisare. Apare mai ales la depozitarea necorespunzătoare a diamantelor, iar acestea ajung să se zgârie unele pe altele. În urma unei zgârieturi, diamantele pot să-și tocească laturile.

Cavități (pit, cavity). În aceste cazuri, se desprinde câte o bucată din marginea piatrei.