Incomparable Diamond
Incomparable Diamond în formă brută şi tăiată, în două prezentări diferite. Diamant flawless, de 407,48 carate, de culoarea Fancy Brownish-Yellow (pe scara GIA), cu tăietură trolett.
A fost găsit de către o fetiță printre pietrișul provenit dintr-o mină veche din Kongo, lângă MIBA Diamond Mine, aproape de casa unchiului ei. Unchiul a vândut piatra de 890 carate comercianților locali de diamante, iar acesta a ajuns la Antwerpen prin Libanon, unde a fost cumpărat de către un agent De Beers. De Beers a vândut-o companiei americane Zole Corporation, iar piatra tăiată a fost prezentată publicului în 1984. Dilema era ca diamantul să fie cea mai mare din lume, adică mai mare decât Cullinan I, sau să fie mai mică, dar fără incluziuni. Procesul tăierii a fost condus de Marvin Samuels. În timpul despicării s-a observat că culoarea nu este omogenă: unele părți sunt de un galben intens, cu nuanțe maronii, altele sunt de un galben mai pal, iar unele bucăți sunt incolore. Din diamantul brut s-a obținut piatra denumită Incomparable Diamond de 407,48 carate și alte 14 de pietre cu greutatea în carate între 6,01 și 1,33. Astfel, Incomparable Diamond este al treilea cel mai mare diamant tăiat în lume. Se află în proprietatea companiei Louis Glick, care a încercat să vândă piatra de mai multe ori, inclusiv pe eBay, însă oferta a fost retrasă pentru că nu s-a oferit prețul dorit de 20 milioane de dolari.
Diamantul Hope
În prezent se află în posesia Smithsonian Institution. Poate nici un alt diamant nu este înconjurat de atâtea povești de groază ca și diamantul Hope, numit câteodată și Diamantul Speranței – acesta fiind însă o greșeală de traducere, fiindcă diamantul și-a primit numele după fostul proprietar Henry Phillip Hope (1769–1831), și nu după denumirea speranței în limba engleză.
Nu se știe când a intrat în posesia vânătorului de diamante Jean-Baptiste Tavernier, însă se presupune că acesta l-a cumpărat în 1653. El a pretins că diamantul este de origine indiană și provine din mina Kollur din Andraha Pradesh. Estimările privind greutatea pietrei brute diferă mult, însă e probabil că a avut între 112 și 115 de carate. Tavernier a vândut diamantul numit pe atunci Tavernier Bleu regelui francez. Ludovic al XIV-lea a cumpărat aproximativ o mie de pietre de la Tavernier, pe care l-a plătit, pe lângă o avere imensă, și prin acordarea titlului de nobil. Piatra a fost furată în timpul revoluției franceze, împreună cu alte bijuterii ale coroanei. Aceasta a fost probabil despicată în două și părțile retăiate, iar cel mai mare dintre diamantele obținute astfel a apărut în Londra cu 24 de ani după revoluție și a fost achiziționat de către bancherul Henry Philip Hope, el fiind doar unul dintre mulți proprietari pe care diamantul a urmat să aibă.
În 1910 piatra a intrat în posesia bijutierului celebru Pierre Cartier. Dintre proprietarii anteriori, Marie Antoinette a avut o soartă tragică, fiul lui Hope a intrat în faliment, iar Evelyn McLean, căreia Cartier I-a vândut diamantul, a suferit o serie de tragedii în familie. Diamantul albastru a ajuns la bijutierul Harry Winston în 1947, care a corectat tăietura pentru a obține o brilianță mai mare, însă nimeni nu a vrut să îl cumpere din cauza presupusului blestem care se leagă de acesta. Diamantul se află acum în posesia Smithsonian.
The Golden Jubilee
Proprietarul actual este regele Thailandei, Rama al IX-lea. La momentul dat, Golden Jubilee este cel mai mare diamant tăiat din lume, fiind cu 15,37 de carate mai mare decât Cullinan I. Provine din mina Premier Mine, la fel ca și alte pietre celebre, cum ar fi Culliman (1895), Taylor-Burton (1966) sau Centenary (1986). A fost descoperit în 1985 și avea 755,5 de carate în forma brută. Compania De Beers a însărcinat șlefuitorul renumit Gabriel Tolkowsky cu testarea tehnologiei de top de atunci în tăierea pietrei. Diamantul a fost șlefuit într-o cameră subterană specială, protejat împotriva vibrațiilor. Acesta a fost necesar pentru că piatra a prezentat o fisură adâncă și mai multe incluziuni de mai multe feluri. Piatra a fost binecuvântată de mai multe ori: de către Papa Ioan Paul al II-lea, patriarhul budist suprem și imamul Tailandei. Din 1995 aparține domnitorului thailandez care a primit-o drept cadou pentru aniversarea de 50 ani a încoronării.
