Koh-I- Noor (Muntele luminii, Piatra lui Bābur)
În prezent face parte din bijuteriile coroanei britanice. În mod inițial, piatra a avut 793 de carate și probabil a provenit din mina Kollur din Andhara Pradesh, însă își are originea în timpurile mitice. Prima dată a servit rolul ochiului unei zeități hinduiste într-un templu. Piatra a intrat în posesia conducătorului Babur în timpul cuceririlor mogulilor, călătorul și vânătorul de diamante francez Tavernier o documentează ca fiind o piatră cu o tăietură tipic Mughal. Al șaselea domnitor al Imperiului Mogul, Aurangzeb l-a însărcinat pe șlefuitorul venețian Hortensio Borgia cu retăierea diamantului, care, nefiind prea priceput, l-a diminuat foarte mult, piatra ajungând la 186 de carate. În 1739, persanii au devenit posesorii diamantului, iar șahul Nadir, când l-a văzut, a exclamat: Koh-I- Noor! Iar de atunci acesta este numele diamantului.
Odată cu expansiunea coloniilor britanice, piatra a fost dusă în Anglia în 1850, însă familia regală a fost destul de decepționată de către calitatea slabă a tăieturii. Diamantul a fost transformat într-unul de 105,602 de carate, dar cu brilianță mai ridicată, sub supravegherea expertului în minerale James Tennant și privirea severă a familiei regale. După ce India a devenit independentă, mai mulți au cerut înapoierea pietrei. Fostul premier britanic David Cameron a spus, în 2013, că nu ar fi logic să trimită înapoi diamantul în India.
Centenary Diamond
Are forma unei inimi, realizată prin tăietura briliant. Actualul posesor este necunoscut. Diamantul a fost descoperit în 1986 în mina Premier Mine, de unde provin mai multe pietre celebre. Piatra brută a avut 599 de carate. Numele provine din faptul că a fost prezentat la expoziția Centenary a companiei De Beers. Echipa internațională care a realizat tăietura a fost condusă de Gaby Tolkowsky. Diamantul a fost finalizat în 1991, iar în timpul procesului de șlefuire au fost tăiate 247 de fațete. Unele surse susțin că nu mai este în posesia companiei De Beers.
